Anveloparea blocurilor – un pericol pentru sănătate?

Termoizolarea blocurilor vechi din România este mai înainte de toate o responsabilitate asumată odată cu intrarea țării în Uniunea Europeană. Motivul? Standardul după care s-au ridicat aceste clădiri este inferior celui acceptat de Comunitate astăzi. Pentru a nu atrage penalizări sau chiar situații de infringement, amprenta energetică a apartamentelor trebuie adusă la nivelul convenit. Soluția tehnică pe care Ministerul Dezvoltării împreună cu primăriile din țară au hotărât să meargă este bine-cunoscutul polistiren. Dincolo de polemicile iscate de modelul mai degrabă heirupist prin care firme mari de construcții au subcontractat reabilitarea a sute de blocuri, au apărut și o serie de întrebări legate de soluția tehnică.

Ca la noi, la alții? Mai înainte de toate, s-a pus problema comparației cu metodele folosite în alte țări. De exemplu, există o variantă rezultată dintr-o combinație între conglomerate din materiale alternative ca pluta sau vata minerală pe exterior și cu o vopsea specială aplicată în interior folosită în Franța. Vata bazaltică (de sticlă) este o altă soluție adesea preferată, mai ales de proprietarii de case. Motivul declarat pentru care autoritățile românești au ales metoda cu polistiren este aspectul economic. Cu toate acestea, Ordinul Arhitecților din România a contrazis în mai multe rânduri această aparentă economisire, mai cu seamă că nu se cunosc foarte bine reacțiile materialului pe termen mediu și lung.

Unele voci susțin că polistirenul se poate întări în timp, pierzându-și calitățile. Alții evită folosirea anvelopării cu polistiren din cauza pericolului de incendiere, cu toate că se folosesc în general plăci ignifugate. Ungaria, de exemplu, este una dintre țările vecine care preferă alte metode.

Lucrul bine făcut. Folosirea unui material cu care se obține un grad de izolare ridicat încă de la ridicarea clădirii este de preferat. Fie că este vorba de pereți turnați cu materiale izolante (spumă, geluri și altele) ori că se folosesc blocuri prefabricate din materiale puternic izolatoare precum BCA-ul, soluții există, iar amortizarea investiției este reală. Desigur, problema este a blocurilor vechi, unde astfel de soluții nu pot fi aplicate.

Dacă nu respiră? Teama cea mai mare a celor care contestă soluția polistirenului este că se produce o supra-izolare care blochează aerisirea pereților. Un perete care „nu respiră” este un perete expus la umezeală excesivă și, în timp, la mucegai, igrasie și alte ciuperci care preferă un mediu umed. În definitiv, polistirenul se fabrică din monomer stirol, o hidrocarbură mai simplă și lichidă obținută din petrol. Mai pe scurt: o altă formă de plastic. De-aici teama unor proprietari: dacă îmi îmbrac pereții în plastic, nu risc un efect care în timp îmi poate crea probleme?

Pe repede înainte. Reabilitarea termică folosind plăcile de polistiren are câțiva pași care nu pot fi săriți, iar grăbirea procesului poate crea probleme pe termen lung. Montarea corectă a plasei este esențială pentru a păstra stratul exterior stabil, iar izolarea corespunzătoare a rosturilor dintre blocuri este de asemenea importantă. Grosimea plăcilor trebuie adaptată punctului de rouă, deci condițiilor meteorologice din fiecare zonă. Unii specialiști susțin că polistirenul extrudat este de preferat celui expandat pentru că are o rezistență mecanică și un transfer mai bun de căldură.

Și totuși. Eficientizarea energetică a blocurilor vechi din România este un progres care se simte inclusiv în facturile de întreținere. Rămâne însă de stabilit în ce măsură soluțiile existente pe piață ar fi de preferat mai ales pe termen lung.